TENDINITA


TENDINITA

Tendinita constituie o inflamatie a tendoanelor care sunt fascicule fibroase ce fixeaza muschii de oase.

Tendinita reprezinta o inflamatie caracterizata de durere la insertiile tendinoase pe os. Aceasta inflamatie poate fi prezenta fie la jonctiunea musculotendinoasa, fie la punctul lui de insertie pe os (entesopatie), fie in partea sa mediana.

Tendinita se localizeaza frecvent in: tendoanele patelare si popliteale, capa rotatorilor umarului si tendoanele bicipitale, insertia tendonului tibial posterior, insertia extensorilor articulatiei si a flexorilor cotului, tendonul lui Achille la calcai.

Aceasta boala este dureroasa si afecteaza in general umerii, genunchii, coatele, soldurile, calcaiul si articulatia pumnului. Termenul tendinopatie este generic si descrie o conditie clinica frecventa care afecteaza tendoanele, determinand edem, durere sau alterarea performantelor fizice. Dat fiind faptul ca durerea prin afectiunile tendoanelor nu este de natura inflamatorie, tendinopatia este un termen mai actual decat tendinita.

Tendinoza se refera la degenerarea tendonului observata histopatologic. Tendoanele transmit forta muschilor la schelet si astfel acestea sunt subiectul incarcarii mecanice repetate care reprezinta un factor cauzativ major in dezvoltarea tendinopatiei.

Elementele histologice includ degenerarea mucoida, necroza fibrinoida in tendon si inflamatia tendonului. Producerea exacta a acestei afectiuni nu este inca cunoscuta. Tendinopatia cronica duce la slabirea tendonului si rupere.

Cauze

Tendintele au cauze multiple, adesea asociate si pot fi provocate de microtraumatisme repetate, profesionale sau indeosebi sportive sau pot fi de origine degenerativa, imbatranirea tesuturilor antrenand o uzura, chiar o ruptura a fibrelor de colagen care constituie tendonul (periartrita scapulohumerala, de exemplu).

O alta cauza poate fi legata de o boala articulara inflamatorie, de exemplu o spondilartrita anchilozanta indeosebi la nivelul de insertie a tendonului lui Ahile sau de o poliartrita reumatoida.

Factorii declansatori ai tendinitei cuprind uzajul, vibratiile si temperaturile reci, exercitiile intense, repetate si sustinute, posturile extreme sustinute, recuperarea insuficienta dupa activitatile fizice. Mecanismele patologice ale tendinopatiei dupa fluoroquinolone se datoreaza multitudinii de factori, iar studiile arata ca poate fi vorba de modificari ischemice, toxice si degenerative.

Cand intalnim o forma severa care provoaca rupere de tendon este necesara o interventie chirurgicala. Aceasta afectiune ste frecventa la oamenii activi fizic ca de exemplu sportivii sau la persoane cu activitati profesionale care se desfasoara in conditii neobisnuite, cum ar fi descarcator, incarcator, etc. Printre sportivii predispusi la tendinita enumeram persoanele care practica sporturi extreme cu solicitare intensa a musculaturii.

La nivelul membrelor superioare sunt afectate coatele, insa la nivelul membrelor inferioare este frecventa asa numita tendinita lui Ahile.

Simptome si evolutie

Simptomul dominant este durerea care este prezenta adesea in stare de repaus si se accentueaza la palpare dar si atunci cand se solicita articulatiile adiacente tendonului inflamat.

Ruptura tendinoasa este principalul risc al tendinitelor netratate.

Durerea se localizeaza frecvent in sectiunea tendonului, intre rotula si zona in care tendonul se uneste cu tibia. Durerea se poate resimti ca si ascutita in timpul activitatilor fizice mai ales in timpul alergarilor sau sariturilor. Durerea poate persista ca o mancarime usoara dupa antrenament.

Clasificare si manifestari clinice

Tendinita se clasifica in:

  1. Epicondilita laterala si mediala in care durerea apare pe partile laterale ale cotului este semnul caracteristic si se agraveaza cu supinatia. Durerea este prezenta pe partea mediala a cotului. Ea este asociata cu practicarea golfului, tesutul de covoare, bowlingul;
  2. Tendinopatia capei rotatorilor este asociata cu activitati precum pictatul, inotul iar simptomele tipice sunt crampe in umar si miscare dureroasa. Durerea apare la palparea marii tuberozitati unde se insera muschii. Se aplica testul Jobe pentru functia supraspinalilor: ambele brate se ridica la 90 de grade, se mentin in fata corpului, iar pe bratele in pronatie se aplica rezistenta pentru a compara prezenta durerii;
  3. Tendinopatia bicipitala in care durerea apare in umarul anterior in groapa bicipitala si se agraveaza cu flexia umarului sau supinatia bratului. Sensibilitatea este prezenta pe santul humerusului intre tuberozitatile mare si mica. Testul prin rezistenta bicepsilor determina durere la supinatia incheieturii sau la flexia cotului la 90 de grade si la aducerea bratului langa corp;
  4. Tendinopatia patelara este asociata cu debutul insidios al durerii, bine localizata in interiorul genunchiului, sensibilitatea se prezinta la insertia patelara in polul inferior, iar durerea  se agraveaza cu modificarea pozitiei de la sezut la ortostatism, in mers sau urcat. Aceasta afectiune este comuna celor care practica basket, volei dar si alergatorilor
  5. Tendinopatia popliteusului este asociata cu durere laterala de genunchi, iar sensibilitatea este localizata pe linia articulara laterala posterioara. Factorul declansator il constituie coboratul in fuga al unui deal. Daca pacientul se afla in supinatie, genunchiul flexat la 90 de grade si piciorul rotat intern, rotatia externa determina durere;
  6. Sindromul benzii iliotibiale unde durerea este localizata pe condilul femural lateral. Daca pacientul se afla in supinatie si genunchiul flexat la 90 de grade pacientul va extinde genunchiul exercitand presiune pe condilul lateral femural. Durerea la flexie de 30 de grade este sugestiva, iar testul Renne pozitiv. Prin testul Ober pacientul este culcat pe partea neafectata pe coapsa neafectata si cu genunchiul flexat la 90 de grade. Pacientul va prezenta durere la aducerea piciorului peste linia mediana daca banda iliotibiala este afectata. Uzajul genunchiului este conditia frecventa. Aceasta afectiune apare indeosebi la ciclisti, alergatorii pe distante mari, fotbalisti, la dansatori si militari. Durerea incepe dupa terminarea alergatului sau la citeva minute dupa inceperea alergatului si este agravata de coborirea dealului sau de pozitia sezut cu genunchii flexati mentinuta mai mult timp;
  7. Tendinopatia lui Achile in care sensibilitatea se localizeaza la 6 cm proximal de insertia tendonului pe calcai, iar durerea apare la flexia plantara si dorsiflexia calcaiului. Predispusi la tendinopatia lui Achile sunt alergatorii si alti atleti, iar modificarea suprafetei de alergat si incaltamintea proasta sunt factori asociati;
  8. Tendinita calcifianta reprezinta o conditie morfologica si poate fi descoperita accidental nedeterminand simptome, afectand mai ales umarul si fiind caracterizata de depozite macroscopice de hidroxiapatita in oricare dintre tendoanele capei rotatorilor.

Fazele de evolutie acesteia sunt:

 – faza formativa ce are ca si consecinta un factor declansator necunoscut, pe o portiune din tendon care sufera transformare fibrocartilaginoasa si apare calcificarea in tesutul transformat iar dispozitivul calcar intra in

faza de repaus, in care odata format, depozitele pot fi sau nu dureroase si se maresc asemanator calcarului.;

 – faza resorbtiva in care dupa o perioada variabila apare o reactie inflamatorie, dezvoltandu-se un tesut vascular la periferia depozitului iar depozitele se aseamana cu pasta de dinti si ocazional se scurg in bursa subacromiala cu simptome dureroase.;

 – faza postcalcifianta in care o data ce s-au absorbit depozitele, fibroblastele reconstituie colagenul tendonului.

Tendinita genunchiului si ruptura tendinoasa

Leziunile tendinoase sunt variate de la tendinita (inflamatia tendonului) la ruptura tendinoasa. Cand tendonul este folosit excesiv pentru alergat, dans, ciclism, se intinde si se inflameaza. Miscarile bruste cum ar fi incercarea de a impiedica o cadere, pot fi cauza determinarii unei contractii excesive a muschiului cvadriceps cu ruperea tendonului cvadriceps deasupra patelei sau a tendonului patelar situat sub patela.

Cel mai mult, acest tip de leziune apare la varstnici, deoarece tendoanele lor sunt mult mai slabite. Inflamatia tendonului patelar este numita uneori „genunchiul saritorului” deoarece in sporturile care necesita sarituri, cum ar fi baschetul, forta de cadere la sol dupa o saritura si contractia musculara, tensioneaza tendonul.

Tendonul se poate rupe sau inflameaza dupa stresuri repetate. Pacientii cu tendinita la genunchi prezinta in mod frecvent tumefierea punctului de insertie osoasa a tendonului, precum si durere la miscari rapide, cum ar fi alergatul, mersul rapid sau saritura.

O ruptura completa a tendonului cvadriceps sau patelar este dureroasa si face dificila miscarea de extensie, flexie sau de ridicare a piciorului. In cazul in care tumefactia nu este foarte mare, medicul va putea detecta un defect al tendonului in apropierea leziunii, in timpul examinarii fizice.

Examenul radiografic va arata patela intr-o pozitie inferioara decat in mod normal in ruptura tendonului cvadriceps si intr-o pozitie superioara in ruptura tendonului patelar. Medicul va putea folosi rezonanta magnetica imagistica pentru a confirma ruptura partiala sau totala si a stabili un diagnostic cert de tendinita la genunchi.

Epicondilita (tendinita cotului)

Exista doua afectiuni semnificative si anume: epicondilita laterala, denumita si “cotul tenismenului” in care este afectata partea laterala a cotului si epicondilita mediala, numita “cotul jucatorului de golf”. Dintre acestea epicondilita laterala are o frecventa mai mare decat epicondilita mediala.

Ele se datoreaza suprasolicitarii excesive, iar durerile sunt rezultatul unor rupturi minore ale tendoanelor muschilor flexori si extensori ai antebratului. Tendinita cotului este una dintre cele mai discutate afectiuni la acest nivel din cauza absentei in prezent a unei metode pentru rezolvarea acestei afectiuni.

Epicondilita laterala  sau cotul tenismenului se intalneste la aproximativ 5-8% dintre jucatorii de tenis si de asemenea, se intalneste la violonisti, la persoanele care bat la masina (secretarele) din cauza scrisului, la medicii chirurgi, la barbatii care dau mana puternic, la gospodinele care muncesc mult prin casa si solicita articulatia cotului. Cel mai des intalnita este la varsta cuprinsa intre 40-50 ani, in special la jucatorii amatori de tennis (datorita lipsei tehnicii de joc).

Apare in urma suprasolicitarii indelungate a muschilor extensori si datorita microtraumatismelor. Tendinita afect: tendonul muschiului extensor comun al degetelor si tendonul muschiului scurt extensor radial.

Studiile efectuate pana in prezent in aceasta afectiune, nu au putut evidentia nici un proces inflamator, astfel ca, durerea apare din cauza modificarii structurii chimice a matricei extracelulare, prezenta tesutului fibros sau iritarea terminatiilor nervoase libere.

Simptome

Bolnavul se prezinta cu sensibilitate la nivelul zonei laterale a cotului si dureri la locul de insertie a tendonului, cea mai sensibila zona fiind situata anterior si distal de epicondilul lateral al humerusului. In acest caz durerea poate radia la nivelul antebratului si foarte rar, catre brat. Activitatile care implica miscari de apucare si strangere, cum ar fi strangerea de mana sau deschiderea unor recipiente cu capac sunt afectate.

Tendonul lui Achile (ruptura tendon Achilian)

Cel mai mare tendon al corpului uman este tendonul lui Achile. Frecvent, ruptura de tendon Achilian se produce prin cresterea activitatilor sportive sau ca urmare a unei contractii violente.

Ruptura de tendon Achilian apare la locul unde se realizeaza legatura sa cu muschiul sau la insertia pe calcaneu, iar in unele cazuri, ruptura tendonului Achile poate fi precedata de o perioada de tendinita, ceea ce slabeste tendonul. In majoritatea cazurilor ruptura este totala, dar poate fi partiala.

Semnele clinice pentru o ruptura de tendonul lui Achile sunt: palparea unei depresiuni care uneori se si vede reprezentand locul intreruperii; durerea, echimoza, un edem moderat, retractia musculaturii moletului, posibilitatea unei dorsiflexii mai crescute decat normal; imposibilitatea flexiei plantare contra unei rezistente (ridicarea pe varfuri).

Tendinita umarului

Tendinita, bursita si sindromul de compresie a umarului sunt intr-o stransa legatura si pot aparea fie singure, fie in combinatie. Daca muschii rotatori externi ai umarului (rotund mare, rotund mic si infrascapularul) si bursa umarului sunt inflamate, iritate si edematiate (umflate), acestea pot fi prinse intre capul humerusului si acromion. Miscarile repetate care implica bratul sau proc de imbatranire ce implica misc la niv umarului timp de multi ani, pot de asemenea sa irite si sa conduca la uzura tend, a musch si a struct invecinate.

Tendinita reprezinta inflamatia prin inrosire, durere si umflare a tendonului. De obicei ca urmare a ciupirii de catre structurile invecinate in tendinita umarului, rotatorii externi ai umarului si/sau tendonul bicepsului devin inflamate. Traumatismul poate sa varieze de la o usoara inflamatie pana la implicarea tuturor muschilor ce produc rotatia umarului. Tendinita si sindromul de compresie sunt de obicei insotite de inflamatia sacului bursier care protejeaza umarul. O bursa inflamata poarta denumirea de bursita.

Semnele acestor afectiuni au un debut cu usor discomfort si durere in partea superioara a umarului sau o treime din brat si/sau dificultate in a dormi pe umarul afectat. Atunci cand bratul este ridicat deasupra capului sau departat de corp, tendinitele si bursitele produc durere. Daca tendinita implica si tendonul bicepsului (tendonul aflat in fata umarului), durerea se va simti in partea anterioara si/sau laterala a umarului si poate iradia spre cot si antebrat. Durerea poate sa apara si atunci cand bratul este impins cu forta spre  sus.

Rg  sunt utile pentru a elimina posibilitatea existentei unor aN osoase si a artritei insa cu aj lor nu se pot observa tendoanele si bursele. Medicul va trebui sa extraga lichid din zonele inflam pentru a fi analizat, in ideea identif unei posibile inf.

Tendinita gleznei

Glezna reprezinta segmentul membrului inferior care uneste piciorul cu gamba, format din articulatia tibiotarsiana si din tesuturile care o inconjoara.Tendinta de glezna poate sa aiba cauze multiple, adesea asociate.

Ele pot fi de origine degenerativa (imbatranirea tesuturilor), provocate de microtraumatisme la nivelul gleznei si accidentari profesionale sau sportive (tendinita a adductorilor la dansatori etc.).

Alte cauze in situatie de tendinita glezna poate fi legate de o boala articulara inflamatorie (spondilartrita anchilozanta – la nivelul de insertie al tendonului lui Ahile) sau de o poliartrita reumatoida.

Simptome tendinita glezna

Durerea articulatiei gleznei este simptomul dominant al unei tendinite de glezna. Durerea este prezenta adesea in stare de repaus si se accentueaza atunci cand se solicita articulatiile adiacente tendonului inflamat sau la palpare. Principalul risc al tendinitelor de glezna netratate este ruptura tendinoasa.

Program de recuperare kinetoterapeutic :

  Repausul relativ

– Repaus Fizic

— – Evitarea solicitarilor

– —Dimineata se recomanda streching-ul

— – Perioada: 1 – 3 sapt, cateva luni, in functie de gravitate

  Tratamentul R.I.C.E

– —R.I.C.E. –R ( rest = repaus/odihna), I (ice = gheata), C (compression = compresie), E (elevation = ridicat/elevatie)

— – mentinerea piciorului pe o pozitie mai ridicata fata de corp, inaltarea pantofilor

– aplicarea de comprese cu gheata pe zona afectata, pentru o perioada de 20-30 de minute la fiecare 3 sau 4 ore, timp de 2-3 zile, cu scopul de a reduce durerea si inflamatia tendonului

  Tratament antiinflamator oral si local

  Fizioterapie (ultrasunet si electroterapie)

– —Laser

— – Ultrasunete

– —Masaj ,—Efleuraj,Frictiuni,Framantari,Tractiuni

– —Efecte: miorelaxare, eliminarea edemelor si inflamatiei, stimuleaza microcirculatia, troficitatea

In momentul in care durerea a disparut sau s-a diminuat pe cat posibil se incep sedintele de kinetoterapie (gimnastica medicala), cu o frecventa de cel putin 3 ori pe saptamana pentru a trata si cauza, nu numai efectul. Fizioterapia se adreseaza efectului dar kinetoterapia cauzei.

   Kinetoterapie

—- Intervine dupa 48 de ore de repaus

— – Flexie/extensie

– Abductie – Adductie

– —Rotatii interne/externe

– Circumductie

— – Stretching

– —Evitarea formarii retractiilor si redorilor

– —Impiedicarea atrofiilor

— – Asigurarea flexibilitatii

 

Autor Nelu Olteanu

Prof.PhD.Kintoterapeut

Specialist Recuperare Medicala

 

Copyright@www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro