SCOLIOZA


SCOLIOZA

Scolioza reprezintă o deviație laterală a axului normal al coloanei, deformația survenind în 3 planuri: frontal, sagital și transversal.

Denumirea direcției scoliozei este conferită de convexitatea, respectivv de gibozitatea deviației de coloană. Scolioza poate reprezenta o singură curbură pe toată lungimea coloanei sau este localizată la nivel regional: cervical, toracal, lombar, fiind scolioză de tip C. Sunt situații când prezintă două curburi, cea de-a doua având un rol compensator pentru prima curbură; în acest caz, avem o scolioză în S. Sunt și cazuri în care scolioza prezintă mai multe curburi

Epidemiologie

  • Prevalenta: 2% din populatia adolescenta
  • Varsta

Fete: dupa 9-10 ani

Baieti: dupa 11-12 ani

  • Sex

Fetitele progreseaza foarte rapid

devieri  mici   <10º   1:1

devieri mari   >30º  10:1 F:M

Mai frecvent intalnita peste varsta de 10 ani ( prezenta la 2-4%  din copiii de 10-16 ani)

Clasificare

După vârsta de debut

  • Scolioza infantilă

-debut la 0-3 ani (obișnuit în primul an)

-mai frecvent la băieți

-obișnui curbură toracică stânga

-majoritate dispat spontan chiar netratate

-unele progresează și au un prognnostic rău

  • Scilioza juvenilă

-debut între 4-10 ani (în medie la 6 ani)

-repartiție egală pe sexe

-obișnuit curbură toracică dreapta

-evoluție mai puțin gravă ca cea infantilă

  • Scolioza adolescentului

-debut între 10 ani și maturitatea scheletală

-predominanță feminină

-obișnuit curbură toracică dreapta

-evoluție benignă

După etiologie

  • Scolioze nonstructurale

-scolioze posturale

-scolioze compensatorii

  • Scolioze structurale tranzitorii

-Scolioza sciatică

-Scolioza isterică

-Scolioza inflamatorie

  • Scolioze structurale

-Scolioza ideopatică (80% din totalul scoliozelor)

-Scolioza congenitală

-Scolioze de origine neuro-musculară

-Scolioza din neurofibromatoza Recklinghausen

-Scolioza din bolile mezemchimale

-Scolioza secundară unor traumatisme

Evaluare

Examenul clinic

Anamneza

  • Vârsta de debut
  • Antecedente heredocolaterale (alte cazuri de scolioză în familie)

Examenul rahisului

  • Inspecția în ortostatism

Din spate:

– mersul ,,șoldit”

– alinierea trunchiului: firul de plumb de la occipit

– asimetrie de poziție a omoplaților (ridicat pe parte convexității)

– situația înălțimii umerilor

– unghiului gât-umăr modificat de asimetria trapezului (curbură cervicală sau to racică înaltă)

– rectitudinea flancului lombar de partea convexității a curbei lombare

– asimetria bazinului

– testul aplecării a lui Adams (copilul se apleacă în față). La nivelul toracic apare gibozitatea dorsală de partea convexității

– devierea liniei spinoaselor ce sunt rotate spre concavitatea curburii

Din față:

-Se observă asimetria sânilor sau a nivelului mameloanelor

-Protuzia hemitoracelui de parte concavității

-Sternul este rotat în axul vertical sau deplasat lateral față de linia mediană, ca raspuns al rotației coastelor

Din lateral:

-Se urmăresc curburile în plan sagital (hipercifoza, hiperlordoza)

-Inspecția în decubit permite masurarea lungimii actuale și a celei aparente a membrelor inferioare

-Examen neurologic (diastematomielie, mielomingocel, siringomielie)

-Statica bazinului prin tangența la marginea inferioară a celor două articulații sacro-iliace

-Echilibru rahisului: verticala din odontoidă trece prin mijlocul sacrum-ului

-Determinarea gradului de maturitate osoasă este important deoarece la maturitate evoluția scoliozei este mult încetinită (deși nu întotdeauna complet oprită)

Prognostic

Se apreciază în funcție de trei parametri:

  • Vârsta de apariție. În primii cinci ani coloană crește mai repede, între 5-10 ani creșterea ei este încetinită, după 10 ani din nou creșterea accelerată.
  • Forma topografică cu implicații funcționale și/sau estetice:

– cervico-toracica, deviația capului, prejudiciu estetic

– toracică, risc respirator sau chiar cardio-respirator

– lombară, degerenescența artrozică la adult

  • Gradul de curbură se apreciază periodic la 4-6 luni, aflând media lunară de progresie:

– evoluție cu 1 grad pe lună (12 pe an) – curbură malignă, cu mare evoluție- corset

– evoluție cu 6 grade pe an – tratament mai blând

– evoluție cu 2 grade pe an – întreruperea tratamentului

  • Relația grad de curbură – vârstă:

– angulația de 20 de grade la 17 ani este liniștitoare

– la 10 ani este îngrijorătoare

– la 5 ani este alarmantă

  • Cu cât copilul este mai mic când debutează scolioza, cu atât prognosticul este mai rău. Progresia cea mai rapidă este în timpl adolescenței.
  • Magnitudinea curburii mai mare de 35 de grade reprezintă un prognostic prost. Curburile mai mici de 20 de grade pot progresa.
  • Prezența unei curburi secundare poate indica progresia scoliozei.
  • Asocierea cu alte anomalii

 Complicații

Toracele este împărțit în două porțiuni inegale și în cazuri severe, aerația pulmonară este diminuată de partea convexității

Presiunile anormale asupra inimii pot duce la disfuncții ale acesteia

Modificări ale canalului meduar ce devine distorsionat în cazurile severe, măduva este întinsă și angulată, dar tulburări funcționale apar foarte rar și numai atunci când se asociază și o cifoză dorsală marcată

La fetițe apare asimetria sânilor în plan frontal ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Obiectivele tratamentului de recuperare in scolioza

– Reducerea gradului de scolioză, respectiv încetinirea sau stoparea progresării acestuia până la maturitatea osoasă;

– Dezvoltarea și stabilizarea senzaţiei de postură corectivă;

– Creşterea capacităţii cardio-pulmonare;

– Ameliorarea durerii;

– Prevenirea proceselor degenerative ale diferitelor segmente (muşchi, articulaţii, zone intervertebrale);

– Îmbunătăţirea stării psihice;

– Îmbunătățirea aspectului estetic.

Tratament kinetoterapeutic

Tratamentul care se efectuează prin mijloacele kinetoterapiei este de lungă durată şi se întinde în general pe mai multe luni sau ani, în raport cu vârsta şi deformaţiile prezente. Va fi reluat chiar şi în caz de reuşită. Evaluarea copiilor se va face până la sfârşitul perioadei de creştere.

Kinetoterapia se adresează tuturor pacienţilor cu atitudine scoliotică şi formelor de scolioză şi cuprinde următoarele mijloace:

  • diferite tehnici de masaj şi de stretching – întinderi ale părţilor moi (tegument, fascii, muşchi, tendoane etc.) astfel încât să se realizeze o „dezlipire” – degajare a diferitelor planuri tisulare (masaj miofascial);
  • educaţia posturală corectă în culcat, patrupedie, ortostatism, a activităţilor ADL din timpul zilei – în pat, bănci şcolare, la purtarea genţilor sau a altor greutăţi în mână sau pe umăr etc.;
  • exerciţii dinamice cu scop de asuplizare articulară;
  • exerciţii statice pentru creşterea tonusului muscular;
  • exerciţii de corectare a respiraţiei în vederea creşterii capacităţii vitale – dobândirea mecanismului respirator în cele trei forme (abdominal, costal, sternal).

Etapele tratamentului

În prima etapă a tratamentului se determină atitudinea vicioasă, adică se observă defectele (în faţa oglinzilor sau în faţa planurilor de referinţă), prin exerciţii posturale contrastante care merg de la poziţia obişnuită, cea incorectă, la cea corectă. Această primă etapă durează între 5 şi 10 şedinţe.

Etapa a doua este una corectivă. În această etapă asuplizarea corectoare ocupă un rol important. Datorita ei, precum şi a exerciţiilor posturale, se ameliorează postura. Tonifierea musculară este în măsură să contribuie la menţinerea corecţiei. Se trece apoi la tonifierea generalizată a musculaturii trunchiului şi membrelor. Această etapă durează mai multe luni.

Etapa a treia este de consolidare şi readaptare. În această etapă se fixează rezultatele obţinute până acum. Reeducarea posturală efectuată acum înglobează toate gesturile obişnuite şi vizează automatizarea poziţiilor corecte. Asuplizările pentru întreţinerea supleţii normale au loc în toate planurile.

Activitatea musculară generalizată se practică din ce în ce mai intens, orientându-se spre o activitate normală. Activitatea din etapa a treia dezvoltă, prin exerciţiile folosite, rezistenţa necesară în timpul activităţii obişnuite şcolare sau profesionale.

Mijloacele kinetoterapiei pentru tratamentul corectiv al scoliozei

Kinetoterapia corectoare întăreşte, stabilizează şi mobilizează coloana. Tratamentul prin mişcare se referă la exerciţii active care să frâneze evoluţia scoliozei, exerciţii precis localizate deoarece există riscul de a favoriza formarea curburii adiacente. Muschii ei sunt scurtaţi prin lucru în contracţie şi întindere incompletă. Există diferite mijloace kinetoterapeutice ca: exerciţiile active, tehnicile FNP sau metodele binecunoscute de corectare a scoliozei:

  • Metoda translaţiei, a lui Roederer şi Ledent, constă în deplasarea spre partea corectoare, a unui segment de corp. Această translaţie se face ţinând braţele lateral pentru a putea corecta poziţia trunchiului, iar kinetoterapeutul, aşezat în spatele copilului, controlează execuţia mişcărilor. Este uşor de realizat în cazul unei scolioze în C, dar pentru o scolioză în S este nevoie de o corecţie a curburii lombare aşezând o pernă sub fese de partea concavităţii, după care se execută translaţia pentru curbura superioară;
  • Metoda Niederhoffer se bazează pe folosirea tensiunilor izometrice în tratarea atât a scoliozei cât şi a diverselor discopatii şi spondilozii. În această metodă se caută redresarea coloanei vertebrale în raport cu linia mediană, prin contraţii izometrice contra rezistenţei, egalând în felul acesta diferite tensiuni ale musculaturii spatelui (partea concavă este slabă, partea convexă prezintă tensiuni mari). Se urmăreşte apropierea coloanei cât mai mult de linia mediană şi nu toniferea musculară. În timpul tensiunii izometrice există o perioadă de contracţie progresivă urmată de o contracţie statică şi terminarea cu relaxare progresivă a musculaturii, fiecare perioadă având aceeaşi durată;
  • Metoda V. Vojta: exerciţiile activ-reflexe acţionează mai ales asupra musculaturii proprii din straturile profunde ale coloanei vertebrale care nu poate fi pusă în funcţie prin voinţa pacienţilor. Acest model de mişcare este perfect atât din punct de vedere al echilibrului muscular în jurul articulaţiilor cât şi din punct de vedere al aliniamentului osos al coloanei vertebrale şi al membrelor. Avantajul exerciţiilor este că eficienţa tratamentului depinde de acceptul poziţiilor iniţiale de către elevi şi profesionalismul terapeutului, contracţia musculară se derulează şi aliniamentul osos-segmentar se instalează involuntar. Deci pacientul nu are nevoie de experienţă motorie deosebită;
  • Metoda Klapp foloseste poziţia patrupedă pentru activarea musculară în condiţia unei coloane orizontale, neîncărcate

  Principii de execuţie

  • Relaxare în PI, cu mentinerea acesteia pe tot parcursul executiei
  • Ritmul de execuţie al exerciţiului (scurtarea sau prelungirea unui timp) se adaptează obiectivului urmărit în momentul aplicării:
  • Întindere axială→mobilizare→realiniere “stretch-reflexul”- întindere articulară pentru a favoriza travaliul care urmează corectiv tonifiere musculară
  • menţinerea poziţiei finale corective
  • deplasarea MS precede în general deplasarea genunchiului, pentru a crea spaţiu şi pentru a evita tasarea
  • capul este totdeauna în extensie axială, iar coloana cervicală este delordozată (în bărbie dublă)
  • pentru solicitare optimă, în poziţia finală se lucrează la limita echilibrului, de aceea coapsa de sprijin va fi aproape verticală (fără a depăşi verticala)
  • vârful piciorului nu va pierde contactul cu solul; ridicarea lui, în cele mai bune cazuriînseamnă o puternică coaptare a articulaţiilor lombare, adesea o basculare a uneia asupra alteia.
  • se verifică permanent echilibrul între tracţiunea exercitată asupra coloanei de greutatea capului şi contratracţiunea pelvi-podală, ceea ce asigură (o decoaptare), o întindere axială maximă
  • centurile revin obligatoriu la orizontală, cu două excepţii-exerciţiile de derotare a

centurilor: răsucirea pentru centura scapulară şi alunecarea-tracţiunea pentru cea pelviană

  • Metoda cu mingea Bobath este metoda care foloseşte tridimensionalitatea acţionării asupra coloanei în diferite ipostaze şi poziţii cu şi fără ajutor.
  • Metoda FED (fixare, elongare, derotare) a fost concepută în urmă cu 30 de ani, pentru tratarea deviaţiilor coloanei vertebrale, şi constă în fixarea tridimensională, elongarea şi derotarea acesteia, prin presiune corectivă, realizată intermitent sau continuu. În urma cercetărilor efectuate de-a lungul timpului, s-a demonstrat eficienţa aplicării metodei FED, prin corectarea deviaţiei în proporţie de 80-90% la copii înainte de încheierea procesului de maturizare osoasă şi de 30% la adult. Prin corectarea poziţiei coloanei vertebrale, pacientul va primi stimuli de însuşire a acestei poziţii. În urma acestor informaţii primite, vor fi stimulaţi receptorii spinali, placa neuromusculară şi corpusculii Golgi, care în mod normal nu acţionează. Se iniţiază sub formă asistată de aparat o facilitare neuromusculară proprioceptivă, cu antrenarea unor fibre musculare care rămân permanent atrofiate din cauza lipsei de activitate.

Dispozitivul de care dispune acest aparat permite programarea forţei braţului mecanic, corecţia şi conştientizarea poziţiei ortostatice. Un alt avantaj al acestei tehnici este că se produce derotarea coloanei vertebrale, elongarea musculaturii retractate, obţinându-se o revenire  a coloanei vertebrale în poziţie normală.

  • Terapia Schroth este abordarea terapeutică trdimensională a scoliozei, care a fost concepută de Katharina Schroth la începutul anilor 1900. Prin creativitate, gândire metodică și prin muncă, Schroth a încercat să-și îndrepte scolioza, punând accent foarte mare pe respirație și contracție musculară. Scopul terapiei este îndreptarea coloanei prin elongația activă a acesteia, derotarea vertebrelor prin respirație tridimensională, precum și tonifierea și strechingul musculaturii în poziția maximă corectivă. Exercițiile vizează corecția posturii scoliotice și obținerea unei imagini corporale normale. Înainte de începerea terapiei este necesară evaluarea și diagnosticarea tipului de curbură scoliotică!

Acest tip de gimnastică este recomandată de la vârsta de 8 ani, maturitatea intelectuală fiind foarte importantă în ceea ce privește conștientizarea tehnicilor terapeutice. Prin această terapie se poate corecta sau chiar stopa evoluţia deviaţiei până la finalizarea perioadei de creştere. În cazurile severe  (curbura scoliozei depăşeşte 30 de grade) se recomandă efectuarea acestor exerciţii pe o perioadă îndelungată. În caz contrar deviaţia poate evolua în continuare.

 

Autor Nelu Olteanu

Prof.PhD.Kintoterapeut

Specialist Recuperare Medicala

 

Copyright@www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro