LUXATIA


Luxatia

 

Modificarea permanenta a raporturilor dintre extremitatile osoase articulare, in sensul pierderii contactului normal dintre ele, defineste luxatia. Aceasta poate fi completa sau pur si simplu luxatie, cand pierderea contactului dintre suprafetele articulare este totala, si luxatia incompleta sau subluxatie, cand mai persista un contact redus intre ele. in cazul unor diartro-amfiartroze (simfiza pu-biana, articulatia acromio-claviculara), luxatiile poarta numele de disjunctii, iar in cazul sinartrozelor (suturile oaselor craniene) si sindesmozelor (articulatia tibioperoniera inferioara) luxatiile se numesc diastaze. Obisnuit luxatia este traumatica si survine brusc pe o articulatie sanatoasa, mai rar luxatia este patologica, aparand lent, in urma unor afectiuni articulare premergatoare (tuberculoza, tabes, poliomielita). Luxatiile sunt congenitale, cand apar in urma unor malformatii ale suprafetelor articulare (exemplu: luxatia congenitala de sold). Luxatiile traumatice devin inveterate cand repunerea a fost amanata sau neglijata, sunt ireductibile, cand nu mai pot fi reduse decat pe cale sangeranda si recidivante sau habituale, cand se repeta dupa eforturi si miscari minime, reducan-du-se tot asa de usor.

Luxatiile scapulo-humerale

Luxatia se traduce prin pierderea contactului permanent al capului numeral cu cavitatea glenoida a omoplatului. Conformatia anatomica, ce permite acestei articulatii miscari de mare amplitudine, ne explica de ce sunt cele mai frecvente luxatii intalnite in practica clinica, ele reprezentand 50-60% din totalul luxatiilor.
Se intalnesc la adult (20-50 ani), mai frecvent la barbati . Sunt rare la copii unde acelasi traumatism determina decolari epifizare sau o fractura de clavicula, iar la batrani o fractura de hu-merus.
Biomecanica – Articulatia scapulo-humerala este o articulatie sferoidala (enartroza) in care libertatea de miscare este de amplitudine maxima, iar aceasta e si mai mult amplificata prin participarea celorlalte articulatii ale centurii scapulare; interscapulo-toracica, sterno-claviculara si acromio-claviculara. Aceasta conformatie anatomica permite capului numeral sa poata sa se miste in jurul unei infinitati de axe, sa realizeze cele mai variate miscari, din care 4 sunt principale; flexie – extensie; abductie – ad-ductie; circumductie si rotatie.
Mecanism. De obicei se produc printr-un mecanism indirect, in urma unei caderi pe umar, pe mana sau pe cot, cu bratul in abductie de 90° si in rotatie externa. Uneori si un traumatism direct asupra partii posterioare a umarului este suficient sa determine luxatie. Aceasta se explica anatomic prin existenta unui punct slab in partea inferioara a capsulei si a ligamentelor articulare pe care capul humeral il traverseaza, ocupand apoi secundar pozitia sa definitiva.

Simptomatologie

Durerea si impotenta functionala sunt semne comune tuturor formelor de luxatie scapulo-humerala recenta. in cazul cel mai frecvent al luxatiei antero-interne bolnavul se prezinta cu antebratul flectat, sustinut cu mana si antebratul de partea sanatoasa si cu impotenta functionala aproape totala. La inspectie se constata umarul cu aspect „in epolet\”, relieful deltoidului fiind coborat brusc prin lipsa capului in cavitatea glenoida si reliefarea lui sub muschiul pectoral in fosa subclaviculara. Bratul apare scurtat si rotat extern, cu cotul in pozitie de abductie. Axa normala a bratului care trece prin articulatia acromio-claviculara este deviata mult inauntru.
La incercarea de a apropia bratul de corp, acesta revine in abductie (semnul adductiei elastice al lui Berger). La palpare se constata lipsa capului in cavitatea glenoida si palparea lui in axila sau anterior sub ul muscular umand miscarile de rotatie ale bratului.
In luxatia posterioara durerile sunt accentuate, dar semnele clinice sunt sterse si forma umarului pare uneori nemodificata, luxatia reusind sa ramana uneori neobservata. Doua sunt semnele principale in aceasta varietate; ireductibilitatea rotatiei interne si palparea capului sub unghiul acromionului. Examenul radiografie, obligatoriu in toate cazurile inainte ae a tenta reducerea, ne va preciza atat varietatea clinica, cat si leziunile osoase asociate, in afara de radiografia de fata, poate fi necesara o radiografie de profil, in special pentru precizarea formelor posterioare.In toate cazurile examenul clinic se va incheia si cu un examen neurologic si al circulatiei si orice tulburare va fi adusa la cunostinta bolnavului inainte de reducere.
Luxatia veche, de la a carei producere au trecut doua saptamani, este greu reductibila, iar dupa o luna devine ireductibila prin mijloace ortopedice.
Evolutie
Luxatia redusa imediat si corect nu da decat rar complicatii, mobilitatea umarului putand fi recuperata in totalitate dupa 4 saptamani. Este de subliniat faptul ca luxatia predispune la recidiva mai des la tineri.

Luxatiile cotului

Luxatiile cotului sunt reprezentate de o deplasare permanenta a extremitatilor superioare ale celor doua oase ale antebratului in raport cu humerusul in articulatia humero-antebrahiala. Dupa directia in care acestea se deplaseaza, luxatia poate fi posterioara (cu varietatile postero-externa si postero-interna) si luxatia anterioara. Cele mai frecnte sunt luxatiile posterioare. Exista insa si luxatii izolate de radius si de cubitus, precum si luxatii dirgente, cubitusul luxandu-se inauntru, radiusul in afara, in care este interesata obligatoriu si articulaatia radio-cubitala superioara.

Etiopatogenie
Se produc prin cadere pe palma mainii, antebratul fiind in extensie si supinatie fata de brat in special la tineri si femei, intrucat la acestia existenta unei hiperextensii normale prin dezvoltarea uneori insuficienta a coronoidei si a olecranului (apofize frenatoare), favorizeaza luxatiile de obicei posterior si extern, exceptional anterior si intern.

Anatomie patologica

Prin hiperextensie capsula anterioara impreuna cu ligamentele laterale intern si extern se rup, apofiza coronoida aluneca pe sub trohiee in foseta olecranului si extremitatea superioara a cubitusului si radiusului parasesc solidar contactul cu paleta humerala, deplasandu-se posterior sau postero-extern.

Simptomatologie
Dupa accident, bolnavul acuza o durere vie, remarca o deformare a cotului si prezinta o impotenta functionala totala. La inspectie, pozitia si aspectul membrului superior sunt caracteristice, bolnavul isi sustine antebratul cu mana sanatoasa, fiind in semiflexie de 130-l40°, mana in pronatie din cauza tensiunii bicepsului si a rotundului pronator.In luxatiile posterioare – privit din profil, antebratul pare mai scurt, iar inainte de aparitia edemului se constata proeminenta olecranului sub triceps, depasind posterior ul paletei humerale.
La palpare se constata anterior proeminenta transrsala a trohleei humerale, iar posterior ole-cranul ascensionat si capul radial care ruleaza sub mana in miscarile de pronosupinatie. Varful olecranului este situat deasupra liniei ce uneste epi-trohleea si epicondilul, triunghiul Nelaton fiind inrsat si olecranul constituind varful sau superior .
Miscarile acti ale cotului sunt imposibile, iar daca se incearca sa se mareasca flexia sau extensia, manevra este foarte dureroasa si antebratul revine la pozitia initiala ca un resort. Miscarile pasi de pronatie si supinatie nu sunt limitate si antebratul prezinta miscari anormale de lateralitate.In luxatia postero-externa, antebratul se afla in pronatie, iar trohleea si epitrohleea humerala sunt evidente pe partea mediala a cotului.In luxatia postero-interna, antebratul este in supinatie, iar condilul si epicondilul proemina la partea externa a cotului.In luxatiile anterioare, cotul se afla in extensie si bratul pare alungit cand luxatia este incompleta; cotul se afla in flexie totala si bratul pare scurtat la partea sa anterioara cand luxatia este completa. Deformatia cotului este accentuata, impotenta functionala este totala, olecranul nu se mai palpeaza la partea posterioara a cotului, in schimb se poate palpa paleta humerala si golul fosei olecraniene. Mai frecnt ca in celelalte forme de luxatie, nervul cubital poate fi lezat (10).In toate formele de luxatii este obligatoriu examenul neurologic si al circulatiei prin cercetarea sensibilitatii si a pulsului la artera radiala.
De asemenea, este necesar un examen radiografie al cotului de fata si profil, pentru precizarea diagnosticului si depistarea entualelor leziuni osoase asociate.

Complicatii
Complicatiile luxatiilor cotului pot fi imediate, altele tardi.
Dintre complicatiile imediate amintim: fracturile asociate ale olecranului, apofizei coronoide, epitro-hleei si ale capului radial; leziunile vasculare prin compresiune sau ruptura de artera humerala determinata de paleta humerala deplasata anterior (2); leziuni nervoase prin elongatia nervului median sau cubital.
Dintre complicatiile tardi, cele mai frecnte sunt osteomul posttraumatic al brahialului anterior, artroza posttraumatica si sindromul ischemic Volkmann.

Evolutie

O luxatie simpla redusa la timp are un prognostic bun. in 80% din cazuri recuperarea este completa in timp de 2-3 saptamani.

Luxatiile mainii

Luxatiile radio-carpiene si carpo-metatarsiene sunt extrem de rare. Mai frecvente sunt luxatiile pure ale carpienelor, la nivelul interliniei dintre cele doua randuri ale aoselor carpiene, un loc cu rezistenta ligamentara minima. Dupa Wagner (1956) oasele carpiene sunt divizate din punct de vedere al soliditatii in doua blocuri, intre care scafoidul, ese fixat solid la fiecare din ele prin polii sai. in raport cu pozitia lui, linia de dislocare inconjura scafoidul in sus, in jos, sau il fractura, divizand polii sai la fiecare din cele doua blocuri. Vor rezulta urmatoarele forme anatomo-patologice si clinice de luxati i:

1. Luxatia anterioara a semilunarului .

  1. Luxatia retro-lunara a carpului.

3. Luxatia transcafo-perilunara.

  1. Luxatia anterioara a semilunarului asociata cu fractura de scafoid.

5. Luxatia retroscafolunara.

Mecanismul este indirect prin cadere pe palma mainii aflata in hiperextensie, adesea asociata cu o torsiune. Se intalneste la adulti intre 20-50 ani, mai frecvent la barbati decat la femei.

Simptomatologie
Se traduce prin durere si impotenta functionala. Tumefiere pana la dublarea diametrului antero-posterior al articulatiei. Carpul este scurtat, mana este imobila, cu degetele in semiflexie. La palpare blanda se poate examina „pragul\” anormal dorsal sau palmar al randului dislocat, cu miscarile de pronatie si supinatie limitate. Aproape constant, semne de compresiune pe nervul median; hipo-estezie, furnicaturi si dureri vii. Radiografia de fata si profil clarifica diagnosticul.

Luxatiile degetelor

Luxatia metacarpo-falangiana a degetelor Il-V este rara si intereseaza de obicei indexul, nivel la care falanga proximala este luxata dorsal.
Luxatia metacarpo-falangiana a policelui completa sau incompleta este mai importanta prin implicatiile functionale grave pe care le are asupra prehensiunii. Se produce printr-o miscare de hiperextensie a falangei pe metacarpian in caderile pe policele extins si in abductie. Se produce o ruptura a capsulei anterioare si in luxatiile complete falanga si placa volara a sesamoidelor cu insertiile adductorului intern si scurtului flexor extern, se deplaseaza posterior pe fata dorsala a metacar-pianului.
Simptome. Policele este deformat in „Z\”, cu prima falanga oblica pe metacarpian si a doua flectata aproape de unghi drept in luxatiile incomplete sau prima falanga este perpendiculara pe metacarphan, iar a doua mai putin flectata in luxatiile complete. in ambele situatii, prin palpare se simte capul metacarpianului proeminent pe fata palmara, iar prin apasare, deformarea falangei luxate nu poate fi redusa .

Luxatiile traumatice ale soldului

Luxatiile traumatice ale soldului pot fi definite ca o pierdere completa a relatiilor normale dintre capul femural si cotii, atat de stranse din punct de vedere anatomic si biomecanic.
Anatomic, articulatia coxofemurala este de tip sferoidal (enartroza), cu conducerea ligamentara si trei grade de libertate de miscare: flexie-extensie, abductie-adductie si rotatie interna-rotatie externa. Spre deosebire de articulatia umarului este mult mai sila si mai fidela in asigurarea functiilor caracteristice membrului inferior de statica si de mers. Silitatea articulatiei soldului este realizata de factori ososi (conuratia extremitatilor osoase), capsulo-ligamentari si musculari.

Etiologie

O luxatie traumatica de sold este totdeauna consecutiva unui traumatism violent, asa cum rezulta din accidentele de circulatie, caderile de la inaltime, accidentale in mine, cauze care duc uneori la aparitia lor in cadrul unui politraumatism.
Mecanismul de producere este obisnuit indirect, traumatismul, cum se intampla in accidentele de circulatie, actioneaza in axul coapsei ce se afla in flexie si adductie, forteaza capul femural sa se luxeze posterior in fosa iliaca externa. O alta eventualitate, in cazul accidentelor in mine, luxatia se produce prin actiunea traumatismului dinapoi-inain-te. in aceasta eventualitate, coapsa este flectata, insa obisnuit nu in adductie mare, capul femural se luxeaza posterior, asociindu-i-se si o fractura partiala de spranceana cotiloida.
Daca in momentul actiunii traumatismului coapsa se afla in abductie accentuata, capul femural se luxeaza anterior, iar daca coapsa este numai in usoara abductie se poate produce o luxatie centrala – o protruzie a capului in bazin, cu fractura aceulului (1).In general, mecanismul de flexie fortata prealabila a \’coapsei pe bazin, combinata cu o rotatie interna si adductie se intalneste in luxatiile posterioare, iar combinata cu rotatie externa si abductie se intalneste in luxatiile anterioare .

Luxatiile genunchiului

Luxatiile genunchiului se intalnesc la adult, cu o frecnta de 2-3% din luxatii, la copii frecnte fiind decolarile epifizare ale femurului sau tibiei. Ele apar in urma unui traumatism direct foarte puternic, in cadrul accidentelor de circulatie, de munca, de sport, uneori asociate cu alte leziuni importante (fracturi, plagi, rupturi vasculare).

Anatomie patologica
Se disting luxatii simple (anterioare sau posterioare; interne sau externe) si luxatii mixte (antero-externe sau postero-externe).
Luxatiile anterioare cele mai frecnte se insotesc de rupturi ale capsulei posterioare, ligamentelor incrucisate, ale muschilor gemeni si de elon-gari ale nervului sciatic popliteu extern. Platoul ti-bial se afla situat inaintea condililor femurali, rotula aplicata pe fata articulara a tibiei, ligamentele laterale ramanand intacte. Mecanismul de aparitie se realizeaza cand, membrul inferior este fixat la sol si corpul in miscare, forta traumatica actioneaza la nilul extremitatii inferioare a femurului antero-posterior, accentuand hiperextensia genunchiului in recurvatum si producand alunecarea inapoi a condililor femurali.In luxatia posterioara completa, leziunile partilor moi capsulo-ligamentare sunt aceleasi, platoul tibial urca inapoia condililor femurali, amenintand in special vasele poplitee. Leziunile ligamentelor laterale sunt mai frecnte ca in luxatia anterioara, iar mecanismul de producere este acelasi, dar forta traumatica se aplica pe extremitatea superioara a tibiei. Luxatia posterioara incompleta este mai frecnta decat cea completa, platoul tibial trece inapoia con-dililor femurali dar, in raport cu acestia, in acelasi orizontal.
Luxatiile laterale sunt mai rare si cel mai adesea incomplete, cu rupturi ale ligamentelor incrucisate si a unuia sau ambelor ligamente laterale. Mecanismul este de fortare a gambei in abductie sau adductie, genunchiul fiind imobilizat in extensie. Rotula se afla luxata pe condilul femural extern.

Complicatii
Complicatiile vasculare sunt frecnte in varietatea posterioara si se traduc prin paloare, racirea membrului, disparitia pulsului la pedioasa si tibiala posterioara; complicatiile nervoase apar in special in luxatiile anterioare, traduse prin dureri, pareste-zii, anestezie cutanata,

Luxatiile piciorului

Luxatiile periastragaliene se intalnesc in practica cu o frecventa riabila, deoarece astragalul este puternic mentinut in scoaba tibio-peroniera prin ligamentele tibiocalcaneene si peroneocalca-neene, in afara de ligamentele proprii tibio- si pe-roneoastragaliene.
a. Luxatia tibio-astragaliana. Din aceste considerente anatomice, luxatia simpla a astragalului cu intreg piciorul, fara asocierea unei fracturi maleo-lare sau marginale ale pilonului tibial este exceptionala (13). in eventualitatea ca s-a produs, luxatia poate fi posterioara, cand corpul astragalului trece inapoia marginii posterioare a tibiei si piciorul apare scurtat, sau anterioara, cand corpul astragalului trece inaintea marginii anterioare a tibiei si piciorul apare alungit in echin. Pot exista si riantele de luxatie interna sau externa .

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Tratamentul de prim ajutor este rezumat in bine-cunoscutul acronim RICE.

RICE consta din:

– Rest – repaus a partii traumatizate

– Ice – gheata aplicata indirect pe piele

– Compression – compresie cu un bandaj elastic

– Elevation ridicarea membrului afectat RICE ar trebui aplicat in primele 72 de ore dupa traumatism.

Termoterapia: aplicatii de namol, parafina, infrarosii, unde scurte, bai calde generale – cu efect de favorizare a circulatiei, antiflogistic, analgezic, decontracturant, urmarind eliminarea factorilor iritanti ai sinovialei si stimularea secretiei de lichid sinovial.

Masajul: tonifiere musculara si ameliorarea circulatiei periarticulare.

Electroterapia: CDD, ultrasunet, curenti interferentiali, curent galvanic – în scop antialgic, decontracturant si hiperemizant.

Ingrijirea imediata a luxatiilor acute inseamna controlul durerii si limitarea tumefierii tesuturilor moi.

– Combaterea durerii: Acolo unde se simte durerea spontan sau la presiune, acolo este si leziunea. Durerea posttraumatica are la baza inflamatia, edemul, tensiunea aponevrotica si capsula ligamentara, tractiunea tenomusculara, hiperemia pasiva osoasa, reactia periostala, iritatia directa a nervilor.

Obiectivele kinetoterapiei:

– recuperarea stabilitatii articulare;

– recuperarea mobilitatii;

– cresterea capacitatii de efort.

Kinetoterapia se asociaza cu masajul terapeutic, fiind benefic pentru relaxarea zonelor afectate si a musculaturii contractate.

 

Autor Nelu Olteanu

Prof.PhD.Kintoterapeut

Specialist Recuperare Medicala

Copyright@www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro