ARTROZA


ARTROZA

Artroza este o afectiune reumatica a articulatiilor rezultata in urma deteriorarii cartilagiului si inflamatiile sinoviumului.

Aceasta afectiune este intalnita mai des la femei decat la barbati, dar cu inaintarea in varsta aceasta diferenta dispare. Prin procesul de imbatranie cartilajul se uzeaza, alte cauze mai pot fi carenta nutritionala , lipsa activitatii fizice si traumatismele repetate, predispozitia genetica, sexul, tulburarile endocrine, obezitatea .

Artroza – simptome

  • Inflamatii
  • Tumefiere
  • Dureri si intepaturi articulare si musculare
  • Limitari ale miscarii

Boala artrozica

Boala artrozica reprezinta afectarea cartilajului articular insotita de cresterea activitatii osului subcondral,  fiind a doua cauza de morbiditate la nivel mondial. Ea este cea mai presanta cauza de durere cronica la varstnici , afecteaza coloana vertebrala si articulatiile membrelor, in timp aceasta ducand la depresie.

Artroza genunchiului

Este cea mai des intalnita artroza.

Aceasta duce la incongruenta articulara prin fractura si prin ruptura meniscului, alinierea anormala a genunchiului in varus(spre interior) sau in valgus(spre exterior), inflamatiile infectioase si reumatismale.

Artroza soldului

Este semnalata prin aparitia dificultatii in mers, intrarea intr-un vehicul, urcarea scarilor  datorita durerii si dificultatii indoirii coapsei.

Daca aceasta nu se trateaza, repausul va fi ineficient si durerile vor fi permanente.

Artroza umarului

Articulatia umarului are un numar mic de ligamente.

Spre deosebire de alte articulatii, cauza artrozei umarului este data mai degraba de luxatiile articulare decat de cele degenerative, osificarea articulatiei fiind in stadiu final.

Artroza umarului isi face simtita prezenta prin durerile si imobilitatea articulatiei, ca urmare a disparitiei cartilajului articular. Frecventa ei a devenit alarmanta datorita conditiilor de viata ( sofatul, activitate sportive necoordonata)

Artroza gleznei

Simptomele artrozei de glezna sunt: scaderea mobilitatii, instabilitate si deformare articulara, edem in jurul articulatiei si durerile localizate in jurul articulatiei gleznei.

Infectia articulatiei poate duce la leziuni permanente.

Program de recuperare kinetoterapeutic :

Termoterapia: aplicatii de namol, parafina, infrarosii, unde scurte, bai calde generale – cu efect de favorizare a circulatiei, antiflogistic, analgezic, decontracturant, urmarind eliminarea factorilor iritanti ai sinovialei si stimularea secretiei de lichid sinovial.

Masajul: tonifiere musculara si ameliorarea circulatiei periarticulare.

Electroterapia: CDD, ultrasunet, curenti interferentiali, curent galvanic – în scop antialgic, decontracturant si hiperemizant.

Kinetoterapia: posturari, exercitii active si pasive,tractiunile, exercitii cu rezistenta, urmarind îmbunatatirea functiei musculare,combaterea redorii articulare, ameliorarea nutritiei cartilajului. Efectele sale sînt cu atît mai bune daca se efectueaza si sub forma de hidrokinetoterapie.

Posturările – completează programul de luptă împotriva redorii articulare. Se porneşte de la poziţia de amplitudine maximă permisă de redoare şi cu ajutorul unor forţe exterioare cu acţiune prelungită în timp se încearcă creşterea amplitudinii unghiurilor de mişcare.Se pot utiliza cu folos unele tehnici de facilitare neuro-musculară proprioceptivă, cum ar fi: alternanţa contracţie izometrică – izotonică, stabilizarea ritmică, tehnica hold – relax. În coxartroză se evită în special flexum-ul şi rotaţia externă, ca cele mai frecvente devieri, adducţia fiind mai rară. În gonartroză – evitarea flexum-ului; pentru deviaţiile în plan frontal (varus, valgus) posturările directe sunt inoperante, doar posturarea corectoare pentru mers a piciorului prin talonete la pantof are valoare.

Mobilizările articulare – pentru a menţine sau ameliora amplitudinile de mişcare. În coxartroză se va pune accentul pe extensie, rotaţia internă şi abducţie iar în gonartroză pe recâştigarea extensiei complete şi rotaţia internă apoi pentru mărirea flexiei. Se pot utiliza toate tehnicile cunoscute: posturări, mobilizări pasive, active, scripetoterapie etc.

Tracţiunile – au efect antalgic decontracturant, cresc mobilitatea şi refac alinierea, pot fi: – manuale – executate în axul membrului inferior la sfârşitul şedinţelor de masaj; se execută succesiv tracţiuni (moderate) şi compresiuni corelate cu ritmul respirator (favorizează circulaţia şi troficitatea); şi – mecanice – prin tracţiuni la nivelul gleznei, practicate zilnic, cu greutăţi de cca. 3 Kg pe membru, perioade lungi de timp, cu efect de reducere a presiunii intraarticulare şi decontracturant.

Kinetoterapia poate fi pasivă sau activă, ajutată sau încărcată.

Contracţiile musculare pot fi izotonice sau izometrice.

Ca regulă generală, sensul mişcării va fi în sens opus tendinţei naturale a bolii de limitare a mişcărilor.

Kinetoterapia pasiva

Se recomandă ca programul kinetic să debuteze prin mobilizarea pasivă a articulaţiei . În acest fel, kinetoterapeutul ia contact direct cu articulaţia bolnavă, intră în comunicare cu pacientul, încercând să-i câştige încrederea şi să-şi asigure o bună colaborare pe durata programului complex de recuperare.

Tehnici FNP, Diagonale Kabat

 

Autor Nelu Olteanu

Prof.PhD.Kintoterapeut

Specialist Recuperare Medicala

 

Copyright@www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro